Vacanța mea pe Coasta de Azur

Ca niciodată, anul acesta am avut parte de o Vacanță cu V mare de la Vendetta. „Vedi Napoli e poi mori”, zice un proverb italian. Ce-ar fi ca, după ce ați văzut Napoli și vă pregătiți de întâlnirea cu Dumnezeu (că doar de aia zic italienii ‘e poi mori’), și să faceți o excursie în Franța, pe Coasta de Azur? Nu de alta, dar parcă niciunde, Dumnezeu nu a desenat mai frumos ca aici. Și tare s-a mai jucat cu culorile și tare armonios a așezat marea lângă munte. Și mult a bucurat și va mai bucura Dumnezeu cu creația sa ochii celor ce au ajuns pe aceste meleaguri…

22

Deși Franța împarte Coasta de Azur cu Italia, bogăția se află pe riviera franceză. Lux, bunăstare, fast, toate grupate ca într-un săculeț de Zeul Civilizației, dacă o exista așa ceva. Astfel aș putea defini în câteva cuvinte litoralul din sudul Hexagonului.

Coasta de Azur este un amestec de nații, de la oameni de culoare, la indieni, musulmani, chinezi și chiar români, iar Nice poate intra cu ușurință în categoria orașelor cu cea mai ”pestriță” populație. Oamenii sunt amabili, întrucât turiștii poartă pe umeri economia din sudul Franței.

Am vizitat Monaco, Nice, Cap d’Ail, regiunea Provence cu ale sale câmpuri nesfârșite de lavandă înmiresmată, Saint Paul de Vence, Eze (ultimele două sunt orașe cetate). Spectaculoase de-a dreptul.

11

Printre plajele fantastice unde în weekend staționează iahturi luxoase se numără Plage de la Paloma din Saint-Jean-Cap-Ferrat și frumoasa Plage de la Mala din Cap d’Ail. Un șezlong costă 30 de euro, dar de peisaj te poți bucura la fel de frumos și de pe prosopul așezat direct pe plajă. E drept, pietrele sunt destul de incomode, dar privind partea bună, măcar nu-ți mai rămâne nisipul lipit de picioare și pietrele au proprietăți de stimulare a mușchilor, la fel ca un masaj. Chiar funcționează.

Scumpul meu Monaco

Am lăsat la final Monaco, întrucât a fost desertul de care ne-am bucurat vreo două zile. Evident, nu am fost cazați acolo, dar un autobuz al cărui bilet costa 1.50 euro ne-a ajutat să ajungem la destinație. Luxos, scandalos de luxos. Ferrari și Lamborghini la tot pasul, iahturi mari, mici, albe, strălucitoare, pentru toate gusturile. Blocuri sfâșietor de înalte și apartamente nelocuite. Iar noaptea, viața din Monaco se transformă și cartierul Monte Carlo se îneacă în șampanie scumpă.

La fiecare pas, turiștii sunt atrași de terasele zgomotoase, asortate cu feluri de mâncare excentrice. Din nou, la fel de costisitoare. Iar în portul din Monaco, pe iahturile de sute de mii de euro, au loc seară de seară petreceri. Intrarea pe vapor te întâmpină cu un mesaj neprietenos: „Private party”.

dd

 

Mulțumesc, PUB 18! Mă înclin…

PUB 18 este o cârciumioară din Regie. O cârciumioară drăguță, cu o poveste interesantă și cu angajați profesioniști. Și cu peste 3.300 de like-uri pe Facebook, ceea ce e destul de mult pentru o bodeguță din Regie.

Mulțumesc celor de la acest bar pentru prietenie și ospitalitate. Pentru respect și bună dispoziție.

Dar mai ales, MULȚUMESC pentru berea veche care m-a ținut 2 zile imobilizat la pat. Pentru stările de vomă și frisoanele accentuate. Pentru CONCEDIUL MEDICAL forțat de LUNI. M-am înclinat, LA PROPRIU, după berea cu ingredient special. Oare, dacă beam două beri, stăteam patru zile la pat?

pub18

Cum m-am rătăcit în „La bella Italia” (II)

Hei, hei, dragilor și cum vă ziceam. M-am îmbarcat în trenul de Pescara în jurul orei 18:00. Îmi amintesc că făceam vreo 4-5 ore până la destinație. Toată ziua hoinărisem prin Padova și eram obosit mort.

Odată ajuns în tren am întâlnit trei adolescente, toate italiente. Trebuie spus că nu am ratat ocazia să mă bag puțin în seamă cu cele câteva cuvinte pe care le știam. Conversația decurgea ca la carte, eu căscam de nu mai puteam, trenul mergea, totul era ok până când una dintre ele m-a întrebat din ce țară sunt. După ce am pronunțat un apăsat „ROMÂNIA” fetele mele s-au cam schimbat la față. M-am prefăcut că nu văd. Am adormit… Si intuiesc ca astea au fost marile mele greșeli: 1. că veneam din România și 2. că am adormit.

Mă trezesc după vreo 2-3 ore, buimac, în timp ce doi polițiști mă dau jos din tren și al treilea îmi pune bagajul în brațe.

-Perche? Che a suceso? Do you speak english?
-No! Mi dispiace!
-Perche! Ho biglieto! (Si le arat biletul ca sa inteleaga ca sunt in regula). O politista imi ia biletul din mana. Se uita pe el. Parea in regula. Imi spune ca mai vine un tren peste doua ore si ca pot calatori cu acelasi bilet. Si pleacă impasibilă.

Nu intru in panică. Sunt bărbat, ce naiba, îmi zic! Văd ca ma aflu in Rimini, dat fiind ca eram destul de odihinit, intuiesc ca sunt aproape de destinatie. De orasul Pescara. Aveam ceva bani la mine, asa ca am mers catre un taximetrist. Era important sa ajung la destinatie si nu aveam vreme de pierdut.

-Buona seara! (Afara deja se insera)
-Buona sera!
-Voglio agiungere a Pescara…
(atunci, nenea din fata mea s-a schimbat la fata)
-A Pescara? Se siguro?
-Si.
-Sei siguro?
-(Deja mă gândeam dacă omul e nebun) Si? Quanto km sono?
-300. (El imi zice 300, eu inteleg 30).
-OK, ii zic.
-Sei siguro?
-Si. Ho soldi, non e nessuna problema. Si dau sa bag rucsacul in portbagaj.
Si cum m-a vazut asa sigur pe mine, parca-l vad pe nenea sofer cum se intoarce cu o foaie A4 pe care erau scrise mai multe distante Rimi-Ancona, Rimin-Bari…etc si RIMI-PESCARA 340 km.

Mi-a cazut fata. Ma aplec, ridic fata, imi iau rucsacul si plec. Ca un caine plouat. Afara se insera. Primul impuls a fost sa-mi sun unchiul. Telefonul nu avea baterie, nu stiam numerele pe derost, o fericire. Iau o cartela si sun acasa. Era singurul numar pe care-l stiam. Urmarea? Singurul lucru pe care l-am facut a fost doar sa o panichez si pe mama.

M-am asezat pe o bancuta si am inceput sa plang. Mi-am sunat din nou mama care m-a sfatuit: „Tinere, fugi si ia-ti bilet la urmatorul tren!”. Zis si facut, dar urmatoarea garnitura venea abia dupa cateva ore.

Au fost doua ore groazince. Sa te afli intr-o gara a unui oras pe care nu-l cunosti, unde era plin de aurolaci si cersetori (marea majoritate romani), sa nu ai baterie la telefon, sa fii si buimac, Domne’, a fost groaznic. Poate ca nu vi se pare o tragedie, dar nu aveam decat vreo 16 ani.

Nu vă spun că m-am împrietenit cu o poloneză, care, văzându-mă singur și trist, a desfăcut geanta și mi-a dat apă, ciocolată, de toate. Ne-am înțeles ca turcii, eu vorbeam engleză și italiană, ea rusă. Singurul lucru pe care l-a înțeles a fost când i-am zis din ce țară vin: „România, România”.

Au trecut orele, mi-am șters lacrimile și am plecat către Pescara cu următorul tren. Cu ochii pe geam, am refuzat să mai dorm până când, într-un târziu, am ajuns la unchiul meu. Niciodată nu m-am bucurat atât de mult că îl văd. Un amalgam de emoții și sentimente puternice m-a cuprins. Dintr-o dată nu mai eram al nimănui….

 

Claudiu Petrișor și-a schimbat look-ul și s-a tuns ZERO. Vezi cum arată ziaristul!

Claudiu Petrișor, unul dintre cei mai îndrăgiți jurnaliști din România, a decis să facă o nouă schimbare de look. Ziaristul şi-a surprins fanii în această dimineaţă cu o înfăţişare proaspătă şi diferită.

Jurnalistul în vârstă de 27 de ani, originar din Buzău, a decis că e momentul unei schimbări și s-a tuns „periuță”. „Sunt genul de om care nu se ferește de schimbări. Am ales să mă tund Prison Break style în speranța că voi arăta la fel de bine ca actorul principal din serialul cu pricina. Nu mi-a ieșit”, a declarat Claudiu în exclusivitate pentru claudiupetrisor.ro.

Acesta a adăugat amuzat: „Acum, intenționez să-mi las plete și apoi să-mi împletesc părul.”.

Fotografia postată de Claudiu pe Facebook a adunat ZERO likeruri și zeci de comentarii răutăcioase.

Panorama

A venit vacanța!!!

Începând de astăzi sunt în vacanță! Două săptămâni dedicate mie și persoanelor pe care le iubesc. Vreau să văd locuri noi, să cunosc oameni noi și să-mi încarc bateriile pentru o toamnă agitată. Prietenii știu la ce mă refer! În rest, numai de bine! O să-mi umplu Facebook-ul cu poze și o să încerc să mă detașez de toate energiile negative. Valencia, veniiiiim!!!. :))

hotel_kris_abadia_valencia_spania_8

Lu’ omu’ sărac, ceafa, midiile și berea scumpă îi plac

Povestea midiilor şi a cefei a început în urmă cu câteva zile, iar cu un efort de memorie vă pot spune că era data de 4 iulie, atunci când Germania a bătut cu 1-0 pe Franţa, la Cupa Mondială. Ei, dragii moşului, acest 1-0 a însemnat un supernoroc pentru mine şi un amic de-al meu. Fiind la un restaurant care avea o promoţie, am pariat pe scor exact 1-0 şi am câştigat un voucher de 101 RON pe care îi puteam folosi în zilele următoare în restaurantul respectiv.

……………………………………………………………………………………………………..

Ieri, eu şi amicul meu, mândri şi dornici să ne mâncăm premiul, am mers la restaurantul cu pricina. Dar cum nimic gratis nu e chiar gratis, băieţii de acolo aveau o condiţie pentru a beneficia de reducere. „Trebuie să faceţi comandă de minimum 202 RON şi aveţi reducerea de 101”, ne-a transmis chelnerul. Vestea ne-a lovit în moalele căpuțului, dar mai ales în ale stomacului.

Vedeţi voi, nu prea existau decât două variante: ori să păstrăm voucherul şi să-l folosim pe viitor, ori să consumăm în doi de 202 de RON şi să avem reducere de 101. Prima decizie a fost să-l ținem pentru o zi în care vom ieşi mai mulţi la bere. Dar, cum ne-am dus nemîncaţi acolo, am decis să ne comandăm totuşi ceva de mâncare, chiar şi… pe banii noştri. :))

„Două cefe de porc cu cartofi, o bere şi o apă plată”, i-am transmis ospătarului. Cum stăteam noi şi aşteptam, ne vine ideea magică: „Bă, oricum dăm 30 de lei de căciulă, nu mai bine dăm noi 50 şi beneficiem și de reducere? Şi în plus mâncăm pe săturate…”. Zis şi făcut! Am cerut din nou meniul şi a început festinul: midii, somon, bere scumpă, deserturi sofisticate şi câte şi mai câte. Cum câte? Până să se facă 202 RON. Parcă-l şi văd pe bietul chelner-matematician cum ne zicea plin de atenție: „180 aveţi, ce mai vreţi? Uitaţi, luaţi bere Edelweiss că-i mai scumpă”.

Şi uite aşa, ne-am purtat ca nişte români autentici şi am mâncat o românească ceafă de porc cu midii şi somon. Evident că am pus şi fotografia de rigoare pe Facebook. Nu ştiu cum s-a împăcat berea Edelweiss cu Ciucul pe care-l comandasem la început, dar sigur s-au ciondănit în stomac precum bogatul şi săracul. Cât despre ceafă cu cartofi şi midii? O delicatesă! Masterchef style!

În sfârșit, e VARĂ

Nu-i așa că e frumos cu soare, cu căldură și iarăși cu soare??? Nu-i așa că e drăguț să bem bere la terase și să mergem la bronzat la piscină? Nu-i așa că frumos să lăsam vântul să se joace în părul nostru? Nu-i așa că parcă uitasem cum e să te ardă soarele și să cauți umbra? Îmi place tare mult vremea asta. NU-I AȘA că astăzi merg la MUNCĂ!? :)))

peroni

 

De ce NU votez la europarlamentare

direct

Nu știu dacă interesează pe cineva, dar eu NU votez pentru că:

Mă simt batjocorit la gândul că ăștia (scârboșii din politică) vor avea salarii de 7.000 de euro pe lună.
Mă simt jignit că printre candidaţi se numără Maria Grapini.
Mă simt umilit să știu că votul meu valorează fix la fel cu al ăluia care a primit o șepcuță și un kil de zahăr.
Mă simt trădat la gândul că democrația înseamnă să votezi doar când și ce vor alții.
Mă simt scârbit, la fel ca Petre Țuțea în ’90, când a ales să NU voteze.
Mă simt trădat și nu mai vreau să girez cu votul meu această clasă politică.
Mă simt groaznic la gândul că ei (scârboșii din politică) reprezintă majoritatea minorității care votează.
Mă simt neputincios… MĂ SIMT ALEGĂTOR.

Îmi retrăiesc copilăria şi tare-mi mai place

Da, vin momente în care îmi retrăiesc copilăria. E ciudat, e diferit, dar e nepreţuit. Eram un puşti când mi-a intrat pe mâini un album Panini cu fotbalişti. Era de la World Cup ’94. Ce vremuri! Aş fi dat orice să mai simt bucuria pe care o aveam la acea vreme când îmi pica fotbalistul preferat.

Timpul a trecut, Internetul a apărut şi albumul Panini s-a transformat şi el. Acum e şi online şi primeşti trei plicuri cu „abţipilduri” pe zi. Mai mult, poţi să faci şi schimb cu alţi jucători. Interesant este că simt aceleaşi emoţii pe care le aveam când desfăceam plicurile cu fotbalişti în copilărie.

Ce trebuie să faceţi? Vă faceţi un cont pe fifa.com şi nu uitaţi să fiţi din nou COPII. Albumul este disponibil AICI!

PS. Stickerele sunt gratuite

panini