Donează o carte!

Noi, la Editura ACT și Politon, înțelegem importanța cărților în viețile oamenilor, în dezvoltarea lor și în felul în care ajungem să privim lumea din jur. Indiferent că vorbim despre cărțile care își pun amprenta asupra copilăriei și adolescenței noastre, despre cărțile de dezvoltare personală care ne provoacă să fim în fiecare zi mai buni, până la cărțile despre sănătate și psihologie, noi știm că fiecare carte deschisă este o fereastră către lume.

Suntem convinși că ai devenit omul care ești astăzi și datorită cărților pe care le-ai citit de-a lungul anilor. Iar pasiunile tale au fost influențate și ele de cărți și de autori pe care i-ai citit cu plăcere.

Din păcate, statisticile ne arată că sunt tot mai puțini cei care aleg să citească o carte, consumul literar fiind constant în declin. Mai grav decât atât, în România sunt mulți copii și tineri care nu au acces la o bibliotecă sau pur și simplu, nu au șansa să descopere universul pe care îl ascund cărțile și lectura, ca și activitate recreativă și de dezvoltare personală.

Datele furnizate de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală arată că numai 8% dintre copiii cu vârste între 11 și 14 ani spun că citesc din plăcere. Ceilalți spun că nu le place, că nu au acces la cărți, sau că nu au timp pentru această activitate. Conform statisticii, numai 14% dintre adolescenții cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani spun că citesc zilnic, iar 6% spun că citesc mai rar decât zilnic. *Sursa: Barometru cultural INCFC 2015

Ajută-ne să schimbăm statistica!

În ultimii ani am reușit să construim o comunitate de oameni pasionați în jurul Editurii ACT și Politon. Împreună cu aceștia, vrem să venim în sprijinul unor copii care, fie nu au deloc acces la cărți, fie ar avea nevoie de o bibliotecă mai bine dotată. Astăzi, în România, sunt sute de școli care au biblioteci improvizate sau în care, numai ideea de bibliotecă este un lux.

De aceea, am dat startul unei campanii de donații de carte, pe pagina de facebook Editura ACT și Politon www.facebook.com/actsipoliton/posts/2002796976633477

Suntem convinși că și tu ai acasă, uitate printre rafturi, multe volume care te-au influențat, pe care le-ai parcurs cu plăcere și care au avut un impact semnificativ asupra ta. Noi te invităm să le așezi confortabil într-un plic sau colet, să le transmiți pe adresa Editurii (Strada Înclinată, nr. 129, sector 5, București). Trebuie doar să ne anunți pe e-mail când preferi să trimitem curierul la tine acasă și să ne lași adresa la care trebuie să ajungă. Noi ne vom ocupa de costurile de transport, iar pentru fiecare titlu donat de tine până la 10 decembrie 2017, Editura ACT și Politon va dona încă un titlu unor copii din comunități vulnerabile.

Ajută-ne să schimbăm statistica, să ducem cărțile care pe tine te-au influențat acolo unde este mai mare nevoie de ele. Unde cărțile pot schimba viața celor care le vor primi!

Am văzut cum se strâng banii din Fontana di Trevi

 Un euro, doi euro, zeci, sute, mii de monede sunt aruncate zilnic în Fontana di Trevi din Roma, probabil cea mai cunoscută fântână arteziană din lume.

O legendă spune că cel ce aruncă o monedă în apa se va întoarce la Roma. Aceasta moneda trebuie aruncată peste umăr cu spatele la fântână. Un alt mit susține că fântâna are puterea de a împlini ORICE dorință cu condiția să fie recompensată cu o monedă.

Zilele trecute am ajuns și eu la Fontana di Trevi, una dintre cele mai vechi surse de apă din Roma antică. O aglomerație de nedescris care nu poate însă umbri frumusețea locului din centrul vechi al Romei. Apoi am revenit seara, la îndemnul unui localnic ce ne-a povestit că fântana are un farmec aparte la căderea nopții. Și este adevărat.

Fontana di Trevi

Numai că, spre norocul nostru, am ajuns chiar în momentul în care câțiva bărbați curățau fântâna și adunau monedele sub strica supraveghere a unui echipaj de carabinieri. Acest lucru se întâmplă lunea, miercurea și vinerea între 20:00 și 21:00. Aproximativ 3.000 de euro sunt aruncați zilnic de către turiști aici. Vreo câteva kilograme de monede care ajung la o fundație ce aparține Vaticanului. Conform calculelor, cam un milion de euro pe an.

Am vizitat casa lui Ceaușescu! Ce dressing avea Lenuța!

Trebuie însă menționat și faptul că primăria Romei îi pedepseşte cu arestul pe hoţii care fură sau încearcă să fure banii din apă pe parcursul nopţii.

M-am dat pe circuit și mi-a placut. Este sau nu mai greu decât în traficul din București?

„Cum recunoști un pilot român la Formula 1? Când se face verde, se pune pe claxonat”. Cam ăsta am fost eu deunăzi când am avut ocazia să fiu un soi de pilot, întrucât am condus un automobil pe un circuit de karting. Ca și experiență, mi-a plăcut dar, este mult, mult, mai greu decât mi-am imaginat din trei motive. 

  • Nu am dezvoltat spiritul de „chinui” mașina

Învățat fiind să protejez mașina pe care o conduc, câteva minute nu mi-au fost suficiente pentru „a chinui” automobilul. Nici la a doua tură nu m-am descotorosit de meteahnă. Parcă mă durea fiecare scârțâitură pe care o auzeam, fiecare frână pe asfalt și fiecare zgomot agresiv de schimbare a treptei de viteză.

  • Nu e ușor să scoți maximul (și timpul minim) din curbe

E clar că un circuit așa cum este cel din Tunari de la AMC Kart are destul de multe curbe. Iar micuțul Suzuki, deși și-a făcut treaba, nu m-a putut ajuta astfel încât să obțin un timp bun la fiecare curbă. Au fost viraje pe care le-am abordat prea larg, altele prea strâns. E nevoie de timp și exercițiu.

  • Am călcat frâna des

Circuitul are o porțiune destul de mică de linie dreaptă, dar în rest, e plin de curbe. Din păcate, știu că am călcat frâna destul de des. Cât de des? Aproape la fiecare curbă. Ce a însemnat asta? Secunde pierdute la timpul final. Cât a fost timpul meu? Vă voi spune cu altă ocazie.

Am vizitat casa lui Ceaușescu! Ce dressing avea Lenuța!

Este mai greu pe circuit decât în traficul din București? Nu se compară. În București îți faci nervi că nu ai loc să conduci, pe circuit îți faci nervi că nu știi să conduci.

Detalii tehnice despre Suzuki Swift 1.0 BoosterJet, mașina pe care am condus-o la Best Driver 2017 by Auto-bild

Nutella! De unde îi vine numele și câte borcane se vând pe minut? 10 lucruri pe care nu le știai despre crema de ciocolată

Motor L3, turbo, benzină • Cilindree 998 cmc • Putere maximă 112 CP la 5500 rpm Cuplu maxim 170 Nm la 2000-3500 rpm • Viteză maximă 195 km/h • 0–100 km/h 10,6 s • Transmisie față, cutie manuală cu 5 trepte • Dimensiuni L/l/h 3840/ 1735/1495 mm • Ampatament 2450 mm • Portbagaj 265-947 l • Masă proprie 950 kg Consum mediu 4,6 l/100 km • Emisii CO2 104 g/km • Preț (euro cu TVA) de la 12.850

Cum am fost căutat de unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Motivul? Un fotomodel cunoscut

Nu stiu cu cine au mai dialogat alții sau alături de ce personalități au poze pe Facebook, dar a existat un moment în care a trebuit să interacționez cu un magnat. Un om de afaceri cu greutate. Un nene care deține, printre altele, o companie privată de avioane. Nu, nu e acționar. Omul a fondat societatea în 2004, acum are 79 de avioane și un elicopter. Și într-o anumită zi din bogata sa existență m-a sunat pe mine, Claudiu, moldoveanul născut în Buzău, care mănâncă shaorma de la Dristor și merge zilnic cu metroul.

Să fi fost anul 2015 sau 2016 când aflu pe surse (felul în care ziariștii numesc o bârfă auzită la o bere) că o cunoscută româncă ce s-a iubit cu niscaiva vedete de pe la Hollywood, are o relație ferită de ochii lumii cu Thomas Flohr, fondatorul VistaJet. Și pentru că legătura dintre cei doi se consuma departe de ochii iscoditori ai presei, îmi era clar că niciunul dintre protagoniști nu va recunoaște aventura.

Dar, încerc marea cu degetul și îi las pe Instagram un mesaj domnului Thomas Flohr (52 de anișori), elvețianul care deține firma privată de avioane despre care vă povesteam mai sus. Îi zic că-s cutărescu, ziarist prin Românica și ca aș vrea să discut cu el o treabă. Am fost destul de inspirat încât să nu-i dezvălui motivul pentru care l-am contactat.

Băi, și trece o zi, trec două, trec vreo câteva luni, când să citești și să nu crezi: primesc un răspuns de la mister Flohr pe același cont de Instagram. Citeam și mă frecam la ochi, parcă nevenindu-mi a crede. „Please send me your number and I will contact u”, îmi scrisese omul cu mâinile sale. Bine, asta dacă nu o avea vreun angajat care să tasteze în locul său, să nu cumva să-l doară buricele degetelor.

Nu stau prea mult pe gânduri și îi las numărul meu de telefon. Măi, oameni buni, și cum, mă gândesc, semna el vreo afacere de câteva milioane de la unul dintre birourile companiei din Beijing, Shanghai, Hong Kong, Kuala Lumpur, Dubai, London, New York sau Los Angeles sau cum degusta vreun bol de icre prea negre, pune mâna pe telefonul lui, probabil ediție limitată, și apelează umilul meu număr de România.

În tot acest timp, la câteva mii de kilometri distanță și cu mai puține icre negre în stomac, constat că sunt apelat de un număr ascuns. Răspund și când se recomandă, înlemnesc.

Fratele vostru, împietrit. Băi, nu-mi mai găseam cuvintele. „Hello!”, îi zic și eu gândindu-mă cum aș putea să atac problema. Că oricât aș fi eu de tupeist să-l întrebi pe un om dacă se culcă cu alt om (femeie, în cazul de față), nu prea se cade. Nu dă bine. Cu atât mai mult cu cât nu vorbisem niciodată cu el.

Dar, munca-i muncă, astfel că prind curaj și-l întreb  dacă s-a iubit cu românca noastră. Sau dacă se iubește. Sau măcar dacă o plimbă cu avionul în timp ce o iubește.

Pauză de câteva secunde din partea lui. Ce să vă zic, omul nu a părut foarte, fooooarte, surprins. M-a întrebat politicos doar de unde dețin informația. Nu i-am putut răspunde la această întrebare. Discuța a fost scurtă și mi-a transmis că o să revină cu un răspuns în scris. Nu a mai făcut-o niciodată. E de înțeles de ce.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am povestit cum am vorbit eu cu unul dintre cei mai bogați oameni din lume.

PS. Thomas Flohr are o avere estimată care era estimată în 2013 la 700-800 de milioane de euro. Omul concurează la volanul unui Ferrari în competiții de MotorSport. Printre pasiunile sale se numără yachturile și excursiile în cele mai ciudate locuri de pe glob.

Aici locuiește Thomas, în stațiunea elvețiană St. Moritz! Cum care Thomas? Cel care m-a sunat pe mine!

Foto: motorsport.com

Cum era lumea fără aer condiționat?

Văd că mulți se plâng, pe bună dreptate, că nu e aer condiționat în mijlacele de transport în comun. Sau, în unele cazuri, deși metroul este dotat cu AC, acesta nu este pornit.

De câteva zile stau și mă întreb cum se simțea lumea părinților și bunicilor noștri fără aer condiționat. Cum mergeau în mașini încinse, munceau în fabrici aglomerate sau stăteau în case bătute de soare?

Oare nu s-a gândit nimeni la nicio aplicație, ceva de genul? Să avem aer condiționat direct din telefon? E timp și pentru asta…

Tu câte țări ai vizitat?

Cui nu-i place să călătorească? De ceva vreme, de când biletele de avion sunt mai ieftine, un zbor în afara țării nu mai este ceva ieșit din comun. Tu câte țări ai vizitat?

Există un site denumit traveltip.org unde poți selecta statele în care ai călătorit. Deși e mult spus că am vizitat o țară întreagă, am ales și eu 7 dintre destinațiile în care mi-am petrecut câte o vacanță: Italia, Grecia, Franța, Spania, Ungaria, Belgia și, evident, România.

Cifrele arată că am vizitat 14,58% din „Bătrânul Continent” și doar 3,24% din întreaga lume. Ce țări mi-ar plăcea să vizitez? În ordinea asta ar fi: Japonia, Statele Unite și Noua Zeelandă.

Stai la etajul al VIII-lea? E un pic mai greu să-ți iei mobilă de la Casa Rusu

Nu știu la alții cum e, dar la Casa Rusu mobila-i mobilă și etaju-i etaj. Avantajul este de partea celor care locuiesc la casă.

Așadar, dacă dorești să-ți achiziționezi ceva de la Casa Rusu este de preferat să stai cât mai jos. Nu, nu să stai pe vine, ci să locuiești la un etaj inferior. Motivul? Serviciile de manipulare sunt în funcție de nivel. Astfel, oamenii percep 2% din valoarea comenzii pentru fiecare etaj: Stai la parter, ești norocos, plăteși doar 2% din total.Stai la etajul al VIII-lea, plătești 16% din valoarea comenzii. De exemplu, dacă ai comandat de 10.000 de ron, dai 1.600 numai pe serviciile de manipulare.

Când mă credeam ghinionist cu etajul al III-lea, m-a lămurit băiatul din magazin:

„Am avut clienți care stăteau la etajul al XV-lea. Au plătit 30% din valoarea comenzii”. L-am întrebat: „Dacă stau la demisol, îmi dați voi bani?”. Interlocutorul meu s-a amuzat. Și atât!

Casa Rusu

Un magazin vinde rațe de cauciuc. Și atât

De obicei, într-un magazin găsești o gamă diversificată de produse. Mai mari, mai mici, mai scumpe sau mai ieftine. Nu și aici.

Într-un butic poziționat pe o străduță din Florența se găsesc doar rațe de cauciuc. De aceeași mărime, la același preț. Singurul lucru care diferă la ele este modelul.

Se pot găsi rațe de tot felul. Fie cu chip de Spiderman, fie cu chipul Reginei Angliei, cu fața personajului Batman sau în formă de dragon. Prețul este de 9 euro pe bucată.

Ce pot să mai adaug este faptul că buticul cu pricina era plin ochi. Mulți erau curioși, alții au și cumpărat câte una, două, pentru cei mici. Mi-e greu însă să cred că are cineva colecția completă. Sunt prea multe. Și prea scumpe.

Fascinanta catedrală Notre-Dame din Paris

Notre-Dame din Paris este una dintre cele mai captivante catedrale gotice din Europa. Ce m-a impresionat? Faptul că în anul 1163 a început construcția celebrului lăcaș de cult. Da, 1163. Aceasta a durat până în 1345. Nu vi se pare foarte mult? Raportat la ceea ce se întâmpla în lume în acea perioadă, este enorm.

Notre-Dame, intr-o zi insorita
Notre-Dame, într-o zi însorită

În anul 1000, cu 163 de ani înainte de începerea construcției, Constantinopolul avea o populație de aproximativ 300.000 de locuitori, Roma avea abia 35.000, iar Parisul 20.000. Astăzi, cam 20.000 de locuitori are orașul Carei.

În anul 1457, la domnia Moldovei venea Ștefan cel Mare. Trecuseră 112 ani de la finalizările celebrei catedrale pariziene.

În anul 1492, Cristofor Columb descoperea America. Trecuseră 329 de ani de la începerea construcției catedralei Notre Dame.

În anul 1804, Napoleon a fost încoronat, chiar la Notre-Dame, împărat al Franței. La 459 de ani de când lăcașul de cult era finalizat.

În anul 1831, Victor Hugo a publicat romanul său „Notre-Dame de Paris”. Catedrala avea deja o istorie de 668 de ani.

Catedrala Notre Dame este vizitată de circa 13 milioane de persoane anual, ceea ce înseamnă o medie zilnică de 30.000 de oameni. Intrarea este liberă.

În mod ciudat, catedrala nu este, nici pe departe, cel mai vechi locaş sfănt din Franţa. O bazilică care a fost dedicată Sfântului Etienne în jurul anului 528 de către Childebert este considerată a fi cel mai vechi lăcaș de cult din Hexagon.

Anul acesta, catedrala Notre Dame din Paris împlinește 853 de ani.

 

Elefanților, de ce sunteți neserioși? Pentru că nu sunt Esca? (P)

Prima dată când am facut o comandă online pe elefant.ro, o să râdeti, a fost, nu ca să cumpăr cartea Andreei Esca. Ci pentru că voiam câteva cărți și mi s-au părut a fi destul de convenabile. Asta s-a întâmplat ieri.

Mi-am făcut cont, am plasat comanda, am achitat. Am optat să fiu eu cel care ridică comanda, tocmai pentru că voiam să am cărțile destul de repede. Iar la ora 6:00, serioși, la fel ca în postarea Andreei Esca, mi-au trimis mail: „Salut, Claudiu Petrisor, De acum poti ridica gratuit coletul elefant.ro bla bla bla…”

I-am crezut pe cuvânt și astăzi, la ora 17:30, la mai bine de 15 ore de la primirea mailului, am mers în punctul de ridicare de pe Buzești. Unde, surpriză, nu venise coletul. „Ce e funny e ca eu”, vorba lui Esca, „mi-am comandat câte ceva si pentru că NU sunt în vacanta, cineva NU mi-a adus coletul direct la aeroport. Și acum NU îl plimb prin Franța”. Pentru că elefanții nu mi l-au trimis la timp. Dar e și mâine o zi.

PS. P-ul de la publicitate se pune acolo, sus, în titlu.

PS 2 M-am inspirat de AICI!

elefantii