Boala spaniolilor: citesc ziarele zilnic

marca2Am petrecut două săptămâni printre spanioli, într-o familie de români din peninsula Iberică. Am avut ocazia să văd stilul de viață al spaniolilor, nația care a cucerit lumea după ce a colonizat Americile pe la 1500. Și mi-a plăcut.

Deși nu par a fi un popor inteligent, spaniolii sunt avizi de informații și citesc ziare. Multe ziare. Zilnic ziare. Ceea ce mă face să cred că deși nu debordează de inteligență, e clar că spaniolii sunt un popor informat. Sau măcar doresc să știe ce se întâmplă cu lumea din jurul lor.

Nu știu cum stă treaba cu online-ul în Spania, dar am văzut zilnic tineri, bătrâni sau grupuri de amici care stăteau în jurul prânzului la o masă, beau o „cerveza”, serveau un „bocadillo” și citeau presa. Presa locală sau nu, oamenii aveau nevoie să fie informați. Era ritualul lor de zi cu zi. Mai mult, nu există bar în care să nu citești titlurile zilei.

Cel mai citit ziar este generalistul El Pais cu un tiraj mediu zilnic de 359.809 și 1.862.000 de cititori zilinc. Pe locul al doilea se clasează, ATENȚIE!, un ziar GRATUIT, 20 Minutos cu un tiraj de 392.737 și 1.661.000 de cititori pe zi. (*aceste cifre erau în 2010)

O comparație cu ceea ce se întâmplă la noi ar fi inoportună și inegală, în condițiile în care nivelul de trai în Spania este mult mai ridicat, la fel și numărul populației care este dublu și ceva. În ceea ce ne privește, situația e atât de gravă că am impresia că nici studenții la jurnalism nu mai citesc ziarele. Am cumpărat și eu El Pais, la prețul de 1.30 de euro. Informat, cu imagini explicite și  stufos. Din pacate am o fotografie doar cu Marca (foto), unul dintre cele mai bune ziare din sport din Europa. Costa un euro.

Rămân însă câteva întrebări cărora nu le găsesc un răspuns:
-De ce cel mai citit ziar din Spania nu e un tabloid?
-De ce presa scrisă moare doar la noi, iar în State și restul Europei rezistă (e drept, cu greu) revoluției online?
-De când nu ati mai dat banii pe un ziar?

 

 

Top 10 glume despre comentatorii TVR

Emoţiile Campionatului Mondial şi-au spus cuvântul. Faptul că România, condusă de Victor Piţurcă, s-a calificat la turneul final, ne-a făcut pe noi, telespectatorii, să privim meciurile din Brazilia cu o încrâncenare maximă. Nici comentatorii TNR, pardon, TVR, nu au făcut excepţie şi cei şase trimişi în America de Sud au făcut ceva gafe. Fie că au comentat îmbrăcaţi în flanele sau pe un întuneric bocnă, pentru cei şase nu e nimic pierdut ei şi tocmai de aceea…

1. Pentru a evita pe viitor greșelile din comentarii, Consiliul TVR a hotărât ca finala Campionatului Mondial 2014 să fie transmisă înregistrată și nu live.

2. La întoarcerea în țară, Sorin Hobana va fi așteptat de un grup bătrâne din Maramureș. Fără să țină cont de vremea caniculară, toate se vor îmbrăca în „flanele” şi vor flutura steagul României.

3. După afirmația „Hogdson a antrenat 16 echipe de pe opt continente!”, mândria TVR, românul Narcis Selaru, a fost contactat de cercetatori din America si Japonia pentru a tine speech-uri despre noua descoperire: cele 8 continente.

4. În camera de hotel a lui Emil Hossu Longin s-a găsit un bilet de pariuri mototolit: Elveția Franța, 2-6, scor exact. Acum se explică de ce a vrut comentatorul să păcălească pe toată lumea la finalul meciului.

5. Conducerea TVR a luat o nouă măsură: fiecare bâlbă sau gafă a comentatorilor TVR va fi sancționată cu un leu. În ritmul acesta, cei șase jurnaliști prezenți în Brazilia nu vor mai primi salariul și vor aduce chiar și bani de acasă la întoarcerea în țară.

6. Sorin Hobana, autorul citatul „Erau mai frumoase acele vremuri în care câştiga echipa care dădea mai multe goluri”, are încă două cel puţin la fel de „adânci”: „Erau frumoase acele vremuri in care pierdea echipa care primea mai multe goluri” şi „Erau frumoase acele vremuri în care se termina la egalitate dacă ambele echipe marcau acelaşi număr de goluri”.

7. Cel mai lent portar la CM a fost declarat Iker Casillas şi cel mai lent comentator Bogdan Tomulică.

8. Victor Piţurcă este mulţumit de faptul că România nu a ajuns la turneul final: „Cu asemenea comentatori, sigur ne făceam de râs”.

9. Emil Hossu-Longin a fost contactat să fie imaginea casei de pariuri Bet365 după afirmaţia: „Cine a avut inspiraţia să parieze un euro că Chile se califică din grupă a făcut avere”. *1,67 era cota înaintea turneului pentru pariul „Chile se califică de pe locul 2 în grupă”

10. Stelian Tănase, despre gafele comentatorilor TVR: „TVR are cea mai veche tradiţie în a şcoli comentatorii sportivi şi oamenii ar trebui să fie mulţumiţi că plătesc doar 4 lei pe lună pentru abonament, ei văd meciurile practic, gratis”. (Asta e pe bune!)

tvr*acest TEXT este un pamflet şi trebuie tratat ca atare

Emil Hossu Longin
Emil Hossu Longin

7 metehne ale presei sportive românești varianta 2014

1. Jumătate dintre ziariștii presei sportive de la noi vin din galerie… cealaltă jumătate e stelistă.
EX300

2. Comentatorii meciurilor își fac documentarea de pe Wikipedia. Uită că uneori Wikipedia nu e cea mai sigură sursă.

3. Cei 5W (who, what, when, where, why) au fost înlocuiți cu exclamații „N-ai să crezi cine!” (who) „Incredibil ce a făcut Cutărescu!” (what) „S-a întâmplat CHIAR ACUM!” (when) „Știrea asta are loc aproape de tine!” (where) „Te crucești dacă afli de ce au făcut asta!” (why)

4. Mulți dintre tinerii care vin din urmă și visează o carieră în presa sportivă nu știu cine a fost Ioan Chirilă. Pentru ei, Fănuș Neagu e vreun fotbalist care era rezervă la Concordia Chiajna.

5. Exclusivitatea durează fix două secunde. Ulterior, materialul e preluat de toată lumea.

6. În multe cazuri „nu lăsa adevărul să strice o știre” este regula de bază a presei sportive de la noi.

7. Din fericire, la fel ca orinioară, mulți jurnaliști au tot 3 surse de verificare ale informațiilor. Acestea s-au schimbat un pic și cele trei surse sunt astăzi: Facebook, Twitter și Linkedin.

Acest text nu se adresează celor care nu au uitat să facă o anchetă, jurnaliștilor care merg pe teren pentru a face un material exclusiv, oamenilor care fac interviuri ce sunt citite și recitite și puținilor ziariști care știu CUM SE FACE PRESĂ SPORTIVĂ în ROMÂNIA. Lor și doar lor, le mulțumesc pentru munca pe care o depun în fiecare zi!
070-461

presa

De ce oamenii care graseiază trebuie să comenteze meciuri?

Nu am nimic cu persoanele care nu pot pronunţa CLAR cuvintele care conţin litera „R”. E o problemă din naştere, uneori corectabilă, alteori nu. Ba dimpotrivă, mi se pare că aceștia au un farmec aparte. Dar atât!

Nu sunt însă de acord ca aceştia să fie comentatori sportivi, oameni de radio, oameni de televiziune. Aşa cum un claustrofob nu poate repara lifturi, aşa cum un analfabet nu poate fi ziarist sau cum un miop nu poate fi aviator, la fel, un astfel de om nu poate lucra cu vocea. Pentru că eu, ca şi ascultător, vreau ca informaţia să-mi fie transmisă clar, vreau să aud o voce plăcută şi vreau să ascult pe cineva care pronunţă CLAR limba română.

Cum ar fi să o auzim pe Esca, prezentând ştirile cu accent de moldoveancă? Aşa-i că nu v-ar plăcea? Sau pe Grădinescu comentând un meci alert ca în Ardeal?

La fel, nu exclud varianta ca să fiu nedrept şi gândirea mea să fie un pic rasistă. Deci, cum rămâne cu „francezii” de pe la posturile tv?

comentator

Oamenii voioşi lucrează la Libertatea

Nu înţeleg multe dintre lucrurile care ni se întâmplă nouă, oamenilor. Priorităţile vieţii nu sunt de multe ori în puterea noastră şi ne complacem în situaţii. Ca de exemplu, nu înţeleg de ce petrecem mai mult timp la job cu oameni pe care nu îi cunoaştem, decât acasă cu cei dragi nouă. Nu, nu o spun cu părere de rău, e doar o constatare.

Oamenii de la muncă mi-s dragi, deşi nu-i cunosc pe toţi atât de bine. Şi da, în fotografia de mai jos sunt muritorii alături de care îmi petrec zilnic ore întregi, sătămânal zile complete, anual luni multe şi ani. Ani. Mai buni, mai răi…trecem împreună prin toţi.

Oameni diferiţi, cu probleme diferite, cu familii mai numeroase sau mai puţin numeroase, mai buni sau mai răi, mai căsătoriţi sau mai burlaci, mai voioşi sau mai trişti, mai vorbăreţi sau mai tăcuţi, dar cu aceeaşi pasiune pentru scris.

Îi privesc zilnic din două perspective: din cea a omului care vine la muncă, se agită prin redacţie şi are zile bune sau nu, ori din perspectiva autorului, a profesionistului. Le cunosc condeiele atât de bine încât dacă citesc pe site sau în ziar un material, am învăţat să-l asociez imediat cu autorul. Oamenii ăştia voioşi de mai jos formează redacţia Libertatea!

redactia

Ce vă respectam Maestre, dar ce vă respect acum!

Să lucrezi cu oameni e întotdeauna dificil, nu același lucru se întâmplă dacă în carieră ai de-a face cu OAMENI. Afurisita asta de meserie numită de către unii jurnalism și de către alții ziaristică îți scoate în cale fel de fel de semeni. Unii mai buni, alții mai răi, unii mai politicoși, alții fără cei 7 ani primiți de la părinți, unii mai cunoscuți, alții… adevărate STARURI.

Fericita meserie are și părți bune, astfel că pot întâlni ființe pe care le apreciez până în măduva oaselor. De ceva vreme îmi doresc să realizez un interviu cu un mare ACTOR al teatrului românesc. Deocamdată nu vă pot da mai multe detalii, ci doar că are vârsta de 60 de ani (Acest amănunt este deosebit de important în cele ce urmează). Deunăzi, mi-am luat inima în dinți și i-am scris pe Facebook. Discuția a fost scurtă, dar suficient de lungă ca să-mi dau seama ce calități se ascund în acest domn. O voi reproduce aici:

„Buna seara! Claudiu Petrisor de la Libertatea va deranjeaza. Maestre, mi-as dori să realizez un interviu cu dumeavoastră. O discutie despre actorie. Multumesc! Seară buna!”

„Când vrei cu drag. După ziua de maine ca am premiera la *****. Vineri dacă nu e prea tarziu eu sunt la Teatrul **** de la ora 18 si poți veni la mine la cabina. Avem suficient timp, eu intru in scena la 19,45. Dacă ai alta propunere suna-ma miercuri la 07******** si vorbim„.

Nu ar strica puțină analiză pe text. „Cand vrei cu drag”, îmi spune încă de la început, lucru care mă face să capăt și mai mult încredere să-l contactez telefonic. „Vineri dacă nu e prea tarziu”, adaugă maestrul, semn că timpul meu e la fel de prețios ca și timpul Domniei Sale. „Dacă ai alta propunere sună-mă”, mi-a mai transmis, astfel că, indiferent de statut, trebuie să ții cont și de dorințele interlocutorului tău. Mai mult, acest mesaj a fost trimis de pe telefon. DA! De pe telefon. A văzut rugămintea și a considerat că este politicos să răspundă fix în acel moment.

Abia aștept să-l întâlnesc, deși, știu că nimic nu mă va face să-mi schimb părerea despre dumnealui.

PS. Această postare apare la două săptămâni după ce, două dintre adevăratele vedete ale României, Ozana Barabancea și Bogdan Vlădău, contactate pentru subiecte diferite, mi-au închis telefonul în nas. Scriind, realizez că e vina mea și poate am greșit abordarea. Oare trebuia să-i spun și burlacului Vlădau „maestre”?

teatruFoto: Mediafax