Lacul Lebedelor

Am fost să văd „Lacul Lebedelor” la Operă! Superb, dar…

Anul acesta se împlinesc 140 de ani de la premiera ”Lacul lebedelor” pe scena teatrului Balsoi din Moscova. Un motiv suficient de bun să merg aseară pentru prima dată la Opera Națională pentru a vedea punerea în scenă a baletului. 

Vorbind din postura unui neinițiat, spectacolul a fost de-a dreptul grandios.  Miile de ore de repetiții pe care le fac balerinii au fost răsplătite cu aplauze futunoase, iar publicul s-a ridicat la înălțimea balerinilor și a orchestrei. Mi-a plăcut foarte mult seara petrecută, însă au existat și câteva minusuri. Iată trei dintre acestea:

M-am dat pe circuit și mi-a plăcut. Este sau nu mai greu decât în traficul din București?

1. Spectatorilor le este interzis să butoneze telefoanele mobile și să facă fotografii (Nu este o decizie rea). Altceva însă m-a frapat. Pe parcursul spectacolului, au fost câțiva temerari care și-au încercat norocul. Ce a urmat? Un laser pe chipul făptașului proiectat de către angajatele Operei Naționale. Un fel de „colțul rușinii”: „Hei, încetează, te vedem!. Și am eu grijă să te fac de râs să te mai vadă și câteva sute de spectatori”.

2. Durata spectacolului a fost de 3 ore cu o pauză de 15 minute. Mult, prea mult, pentru un om ca mine pentru care își pierde răbdarea destul de repede. Timpul mi s-a părut cu atât mai mult cu cât am ajuns la Operă direct de la muncă. Să pleci de la 8 de acasă și să mai ajungi la 10:30 parcă e un pic cam mult.

3. Un alt lucru care m-a deranjat a fost faptul că scaunele sunt incomode. Da, știu, veți spune: „Du-te, bă, la film, dacă vrei să stai comod și ia-ți și floricele”. Nu e vorba de asta. Este vorba despre faptul că eu, deși sunt de statură medie, 1.80, abia încăpeam. Nu vreau să mă gândesc ce m-aș fi făcut dacă eram baschetbalist.

Am vizitat casa lui Ceaușescu! Ce dressing avea Lenuța!

Ce m-a impresionat și ce am apreciat?

Mișcarile ritmate m-au trimis în timp, în urmă cu câteva sute de ani, la curtea prințului Siegfried. Costumele sunt de-a dreptul excepționale, iar muzica de orchestră live nu vine decât ca o completare a călătoriei în timp despre care vă vorbeam mai sus.  Sincronizarea balerinilor este și ea la rang de mare artă. Prețul biletului, 20 de lei, este extrem de mic pentru o asemenea desfășurare de forțe. Cât despre public, cu câteva excepții, cei prezenți au avut un deosebit respect față de oamenii de pe scenă.

Cât despre muzică…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *