Nunta obligatie

Nunta și obligația de a fi prezent

Din fericire, nu merg la nicio nuntă în viitorul apropiat și nici n-am fost la vreun astfel de eveniment recent. Tocmai de aceea, nu o să-mi sară în cap oameni proaspăt căsătoriți pentru ceea ce voi scrie.

Așadar, cred că numai românului îi putea veni ideea de a participa la o petrecere din „obligație„. Nu pentru că are un chef nebun să bea, să danseze sau să transforme o seară banală într-una memorabilă, ci pentru că „trebuie”. Cel mai elocvent exemplu sunt nunți la care participanții nu cunosc pe nimeni sau nunți unde invitații și mirii nu-și mai vorbesc de ani buni, dar vin din datorie.

Puțini sunt cei care primesc o invitație cu plăcere și pe care să nu o numească generic… „amendă”. În cazul în care ai răbdare să cauți în dicționar cuvântul „nuntă”, vei vedea că explicația este următoarea: „Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase)”. Petrecere, da? PE-TRE-CE-RE! Din păcate, în ultima vreme nu mai un party pentru nimeni, nici pentru miri, nici pentru bieții invitați care vin din obligație. Poate doar să se mai distreze ăia care se îmbată. Excepții. Oricum, și ei plâng după bani a doua zi.

Ei bine, obligația se împarte și ea în două mari categorii: poate fi la trecut. Aici, invitații au făcut deja nunta și au beneficiat de prezența mirilor actuali sau a rudelor acestora, sau la viitor, când invitații au de gând să se căsătorească și au și ei nevoie de oameni la propriul eveniment. Mai buni, mai răi, mai săraci, mai bogați, apropiați sau nu, oameni să fie. Mulți. Și buni de dar.

Astfel, pe lângă faptul că în cazul în care participi la o astfel de afacere (pardon, nuntă), vei pierde bani, tot odată vei mai pierde timp și pe alocuri nervi. Evident, din „obligație”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *