În București, timpul „n-are răbdare”

N-am fost niciodată bun la matematică, dar mereu am fost un plângăcios. Am făcut un mix și am făcut un calcul matematic care arată cât de mult timp pierdem noi din viață, oamenii care muncim și trăim în București. Asta pentru că-mi place să mă plâng.

București este orașul cel mai activ și totodată metropola în care sute de mii de oameni pierd un bun procent din viață în trafic, spre deosebire de semenii lor din provincie. Un procent prea mare.

După cum vă mărturiseam, m-am apucat de calculat. Să presupunem că un om care muncește în București face în medie o o oră și jumătate până la job și înapoi. (Asta în cazul în care face 45 de minute dus și 45 de minute întors. Se poate și mai mult, dar și mai puțin). Buuun… La 5 zile pe săptămână, înseamnă încă 6,5 ore, aproape, încă o zi de muncă. Să rotunjim, că nu suntem matematicieni, și vorbim despre încă o zi de muncă adăugată la cele 5 zile pe săptămână. Bine, o să-mi spuneți că drumul până la job și înapoi nu înseamnă muncă efectivă. Așa e, dar nici odihnă nu poate fi sub nicio formă. Așa că o trecem la efort.

Dacă rotunjim, cele 6,5 ore pe săptămână petrecute pe drumul către slujbă, înseamnă încă o zi de muncă. Pe lună, înseamnă încă patru zile de muncă. Matematica mea precară îmi spune că un individ care trăiește și muncește în București, petrece (stă în trafic) cu 48 de zile mai mult pe an decât un provincial. Astă fără să mai punem la socoteală restul timpului petrecut în trafic: până la cumpărături, până la frizerie, până la un suc etc.

Eu sunt din Buzău, un orășel în care nu faci mai mult de 10-15 minute din orice loc către orice destinație. Încet și sigur încep să înțeleg de ce buzoienii sunt mai puțin stresați și, e drept, puțin mai săraci. Sau mult mai săraci. Sau mai bogați pentru că petrec mai mult timp cu familia.

trafic_75194600

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *