Dragoș Bucur: „În 2005 locuiam într-o garsonieră la etajul al X-lea”

La cei 39 de ani, Dragoș Bucur recunoaște că este om împlinit. Actor, prezentator de televiziune și un familist convins, Dragoș, George pentru prietenii care vor să-l tachineze, și-a făcut timp să răspundă la câteva întrebări pentru un blog al cărui trafic intră într-un borcan și mai rămâne și ceva spațiu. Doamnelor și domnilor, Dragoș Bucur!

Dragoș, în ultima perioadă ești printre cei mai mediatizați români: apari în filme, reclame, ba chiar ai și o emisiune de televiziune? Nu crezi că există riscul ca românii să te asocieze mai mult cu vedeta și mai puțin cu actorul?

Cred că atâta timp cât reușesc să oscilez între film și tv/publicitate si să păstrez echilibrul, acest risc se transformă într-un capital de imagine de pe urma căruia am de câștigat. De prin 2000 de când am început să fac televiziune, am combinat show-urile tv cu actoria si până acum a funcționat, sper să funcționeze și în continuare. Într-o industrie cinematografică ideală, un actor ar putea alege dacă face doar film, tv sau seriale, în România eu sunt un norocos că am reușit să le fac pe toate.

bucur

Ai o familie minunată: o soție și doi copii. E ceva ce-ți lipsește?

Nu îmi lipsește nimic, poate doar mai mult timp, dar lucrez la asta 🙂

Te-ai gândit vreodată să te muți împreună cu Dana și copiii din România? Dacă da, de ce nu ai făcut-o?

Cred că acum vreo 4-5 ani ne-am gândit cum ar fi dacă… Ne-am interesat despre viața în diverse țări și orașe, am cochetat cu ideea de a ne muta la Londra, dar avem prea mulți oameni dragi și suntem prea atașați de viața aici pentru a ne putea muta din România. În schimb, ne-am luat o autorulota si ne-am propus să călătorim si sa vedem cat mai mult din lume „cu casa după noi”.

Ce rol joacă Dragoș Bucur în viața de zi cu zi?

Îmi place să cred că nu joc nici un rol în viața de zi cu zi, ba chiar mă sperie actorii care joacă teatru în timpul liber!

Ce are diferit actorul Dragoș Bucur care filma în 2005 „Băieți buni” și actorul de astăzi?

În primul rând familia si  prioritățile. În 2005 actoria era pe primul loc în topul priorităților, locuiam într-o garsoniera la etajul 10 și îmi petreceam timpul liber (puțin de altfel) căutând proiecte care să mă împlinească în actorie. Azi nu mai exist fără Sofia, Kadri si Dana, totul se învarte în jurul lor, locuiesc la țară și timpul liber (mai mult) mi-l petrec călătorind cât mai mult.

Ai interpretat personaje din drame, comedii și chiar personaje violente. Spune-mi, te rog, în pielea cui ți-ar plăcea să intri pentru un film autobiografic?

Scriitorul Mihail Sebastian.

Care este relația pe care o ai cu Divinitatea? Treci des pe la biserică?

E una personală și delicată, cred că nu e cazul să povestesc despre ea în presă.

Cum era copilul Dragoș Bucur, un puști născut și crescut în București?

Deseori enervant, activ, pus pe șotii mereu, scandalagiu, cu casa plină de prieteni mereu.

Te mai cheamă și George. Îți spune cineva astfel?

Da, prietenii când vor să facă mișto de mine.

Ești unul dintre puținii actori care au făcut public faptul că are diabet. Ai avut momente, ca și actor, când ai simțit că ești dezavantajat din pricina acesti boli?

Nu, ca actor nu am avut niciodată de suferit din cauza diabetului, ba chiar am profitat de pe urma bolii. 🙂 Diabetul este o afectiune cu care se poate trăi mult si bine dacă înveți câteva reguli de bază și alegi să te informezi despre ele.

Care este cuvântul pe care-l urăști cel mai mult?

Nu urăsc cuvinte, doar obiceiurile proaste.

Ce nu înțelegi la țara în care te-ai născut?

Multe, foarte multe. Dar sper să am suficient timp în viața sa înțeleg chiar și lucrurile pe care nu vreau să le înțeleg

Ce greșeală n-ai mai repeta dacă ar trebui să o iei de la capăt?

Nu am făcut nici o greșeală capitală și sunt totuși rezultatul tuturor experiențelor trăite, așa că nu aș schimba nimic.

Cui trebuie să mulțumească actorul Dragoș Bucur pentru tot ceea ce a realizat până azi?

În ordinea apariției: părinților, surorii, profesorilor de actorie (domnului Cătălin Naum în special), Danei, Sofiei si lui Kadri.

dragos

Foto: Facebook

Nunta și obligația de a fi prezent

Din fericire, nu merg la nicio nuntă în viitorul apropiat și nici n-am fost la vreun astfel de eveniment recent. Tocmai de aceea, nu o să-mi sară în cap oameni proaspăt căsătoriți pentru ceea ce voi scrie.

Așadar, cred că numai românului îi putea veni ideea de a participa la o petrecere din „obligație„. Nu pentru că are un chef nebun să bea, să danseze sau să transforme o seară banală într-una memorabilă, ci pentru că „trebuie”. Cel mai elocvent exemplu sunt nunți la care participanții nu cunosc pe nimeni sau nunți unde invitații și mirii nu-și mai vorbesc de ani buni, dar vin din datorie.

Puțini sunt cei care primesc o invitație cu plăcere și pe care să nu o numească generic… „amendă”. În cazul în care ai răbdare să cauți în dicționar cuvântul „nuntă”, vei vedea că explicația este următoarea: „Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase)”. Petrecere, da? PE-TRE-CE-RE! Din păcate, în ultima vreme nu mai un party pentru nimeni, nici pentru miri, nici pentru bieții invitați care vin din obligație. Poate doar să se mai distreze ăia care se îmbată. Excepții. Oricum, și ei plâng după bani a doua zi.

Ei bine, obligația se împarte și ea în două mari categorii: poate fi la trecut. Aici, invitații au făcut deja nunta și au beneficiat de prezența mirilor actuali sau a rudelor acestora, sau la viitor, când invitații au de gând să se căsătorească și au și ei nevoie de oameni la propriul eveniment. Mai buni, mai răi, mai săraci, mai bogați, apropiați sau nu, oameni să fie. Mulți. Și buni de dar.

Astfel, pe lângă faptul că în cazul în care participi la o astfel de afacere (pardon, nuntă), vei pierde bani, tot odată vei mai pierde timp și pe alocuri nervi. Evident, din „obligație”.

Locul de parcare, copacul și energia pierdută

Printre cele mai comune probleme ale românilor de la oraș care se comportă ca la țară se numără locurile de parcare. De fapt, lipsa lor și apărarea unuia cu orice preț.

De câțiva ani, locul de parcare este o miză pentru unii dintre noi. Cu trecerea timpului a devenit mai prețios decât soția. În fond, ea se poate apăra și singură, pe când „locul” nu are pe nimeni. Ea îmbătrânește, pe când „locul” rămâne 90-60-90 (sau cât o avea).

Fac parte dintr-un grup de locatari și una din două postări conține o fotografie cu numărul unui automobil parcat pe locul altcuiva. Oamenii se ceartă, se înjură, își reproșează lucruri. De-ale vieții.

Ei, bine, mi-a venit și mie rândul. Am făcut „crima” de a parca pe un alt loc. Pe rug cu mine! La spânzurătoare! Ba mai rău, pentru a mă pedepsi, mi-a fost lăsat și un bilețel în geam.

Practic, cineva a avut răbdarea necesară să: mă înjure, să caute un alt loc de parcare, să vină lângă mașina mea, să facă poză, să o posteze pe Facebook, să scrie un text, apoi să caute un pix, să mai caute și o foaie și să scrie trei propoziții. Apoi, să-mi pună biletul la ștergător. Oamenii ăștia chiar n-au altă ocupație? Chiar așa aleg să-și piardă energia?

„Nu înțeleg de ce ai parcat aici. Eu…”

Dar, legat de locurile de parcare, am o altă poveste, cel puțin amuzantă. De când am părăsit orașul natal și am plecat la București, mi-am pierdut și locul de parcare de la casa natală (acolo unde, evident, niciun loc nu este plătit la Primărie). Probabil că l-am pierdut prin neprezentare. Rareori, când merg acasă, adică o dată la câteva luni, îndrăznesc să las mașina în spatele blocului. Am încercat să o iau în casă, dar ușa de la intrare nu este destul de încăpătoare.

Acum câțiva ani, într-o parcare goală și pe o „arșiță călduroasă preatoridă”, aleg locul unde obișnuiește să staționeze de ani buni un vecin. Nu l-am preferat din răutate, ci pentru că se afla la umbra unui copac bătrân. A doua zi, găsesc un bilețel la ștergător: „Nu înțeleg de ce ai parcat aici. Eu am plantat copacul, pe când tu erai doar un copil”.

img_4372

Foto: www.toonpool.com

Tu câte țări ai vizitat?

Cui nu-i place să călătorească? De ceva vreme, de când biletele de avion sunt mai ieftine, un zbor în afara țării nu mai este ceva ieșit din comun. Tu câte țări ai vizitat?

Există un site denumit traveltip.org unde poți selecta statele în care ai călătorit. Deși e mult spus că am vizitat o țară întreagă, am ales și eu 7 dintre destinațiile în care mi-am petrecut câte o vacanță: Italia, Grecia, Franța, Spania, Ungaria, Belgia și, evident, România.

Cifrele arată că am vizitat 14,58% din „Bătrânul Continent” și doar 3,24% din întreaga lume. Ce țări mi-ar plăcea să vizitez? În ordinea asta ar fi: Japonia, Statele Unite și Noua Zeelandă.

„Împăratul muștelor”, o carte pe care o recomand

„Nu am timp să citesc!”. Asta este veșnica scuză pe care o aud în juru-mi și la care apelez și eu tot mai des. Recent, mi-am făcut timp să răsfoiesc o carte despre care am auzit numai lucruri frumoase „Împăratul muștelor”, a lui Sir William Golding (masculul care a spus că femeile sunt și au fost dintotdeauna superioare bărbaților).

Cartea, facilă și ușor de parcurs, ce poate fi lecturată în trei-patru ore, prezintă povestea unui grup de copii care supraviețuiește în urma prăbușirii unui avion și ajunge pe o insulă pustie. Cei mici, cu vârste cuprinse între 5-6 ani și 12-13 ani trebuie să lupte pentru viața lor în lipsa unui om matur prin preajmă. Doar că, odată cu trecerea timpului, a rămâne în viață fără a face compromisuri devine lucrul cel mai greu.

Singurătatea și viața tot mai dificilă îi transformă pe unii dintre protagoniști în adevărate fiare ce sunt în stare să-și ucidă semenii pentru a-și atinge scopurile malefice. Abordarea mi s-a părut extrem de interesantă și finalul chiar m-a ținut în suspans.

Imparatul Mustelor

Stai la etajul al VIII-lea? E un pic mai greu să-ți iei mobilă de la Casa Rusu

Nu știu la alții cum e, dar la Casa Rusu mobila-i mobilă și etaju-i etaj. Avantajul este de partea celor care locuiesc la casă.

Așadar, dacă dorești să-ți achiziționezi ceva de la Casa Rusu este de preferat să stai cât mai jos. Nu, nu să stai pe vine, ci să locuiești la un etaj inferior. Motivul? Serviciile de manipulare sunt în funcție de nivel. Astfel, oamenii percep 2% din valoarea comenzii pentru fiecare etaj: Stai la parter, ești norocos, plăteși doar 2% din total.Stai la etajul al VIII-lea, plătești 16% din valoarea comenzii. De exemplu, dacă ai comandat de 10.000 de ron, dai 1.600 numai pe serviciile de manipulare.

Când mă credeam ghinionist cu etajul al III-lea, m-a lămurit băiatul din magazin:

„Am avut clienți care stăteau la etajul al XV-lea. Au plătit 30% din valoarea comenzii”. L-am întrebat: „Dacă stau la demisol, îmi dați voi bani?”. Interlocutorul meu s-a amuzat. Și atât!

Casa Rusu

Un magazin vinde rațe de cauciuc. Și atât

De obicei, într-un magazin găsești o gamă diversificată de produse. Mai mari, mai mici, mai scumpe sau mai ieftine. Nu și aici.

Într-un butic poziționat pe o străduță din Florența se găsesc doar rațe de cauciuc. De aceeași mărime, la același preț. Singurul lucru care diferă la ele este modelul.

Se pot găsi rațe de tot felul. Fie cu chip de Spiderman, fie cu chipul Reginei Angliei, cu fața personajului Batman sau în formă de dragon. Prețul este de 9 euro pe bucată.

Ce pot să mai adaug este faptul că buticul cu pricina era plin ochi. Mulți erau curioși, alții au și cumpărat câte una, două, pentru cei mici. Mi-e greu însă să cred că are cineva colecția completă. Sunt prea multe. Și prea scumpe.

20 de lucruri interesante despre Veneția

Orașul Veneția este superb, din punctul meu de vedere. Este de departe cel mai frumos oraș în care mi-au ajuns picioarele vreodată. Iată 20 lucruri interesante despre Veneția:

1. În Veneția nu există nici măcar o mașină. Poliția și ambulanța intervin pe apă, cu bărci.

Marea, la ea acasa
Marea, la ea acasa

2. În orașul italian există în jur de 400 de gondolieri. Cu toate acestea, prima femeie gondolier și-a obținut statutul abia în anul 2010.

3. Casele din Veneția sunt construite pe piloni de lemn, lemn adus de pe continentul european, de pe teritoriile Sloveniei şi Croaţiei de azi. Pilonii au fost aşezaţi foarte aproape unul de celelălalt, iar deasupra lor au fost turnate fundaţiile clădirilor din cărămidă sau piatră.

4. În fiecare an, în jur de 15 milioane de turiști vizitează Veneția, o medie de peste 4.000 pe zi.

5. Orașul se scufundă anual cu 1-2 milimetri. Dacă nivelul mării va continua să crească, este posibil ca, în următorii 20 de ani, Veneția să ajungă să se scufunde cu 80 mm faţă de înălţimea medie a apei din lagună.

6. În Veneția există o stradă numită Ramo Varisco ce are doar 53 de centimetri în lățime, fiind una dintre cele mai înguste din lume. Lățimea Străzii Sforii din Brașov variază între 1,11 și 1,35 m.

7. Este destul de greu să găsești o adresă fără GPS în Veneția. Motivul? Casele venețiene sunt numerotate după district, nu după străzi. Pe vremuri, poștașilor le era destul de greu să găsească un destinatar.

8. Fiecare gondolă este fabricată din 8 feluri diferite de lemn. O astfel de barcă are în jur de 11 metri lungime și 600 de kilograme.

9. În Veneția, există în jur de 450 de palate (palazzi). Unele sunt construite în stil bizantin, altele baroc și unele gotic.

10. Specialiștii estimează că în 2030 Veneția nu va mai fi locuită și vor exista doar turiști. În ultimii 50 de ani, populația a scăzut de la 120.000 la 60.000 de locuitori.

11. Orașul are o vechime de aproximativ 1.500 de ani.

12. Primul casino deschis publicului a fost inaugurat în… Da, ați ghicit: Veneția. Se întâmpla în anul 1646.

13. Este interzis să hrănești porumbeii în Venezia (cum îi spun italienii), deși acest lucru se practică încă în Piața San Marco.

14. Utilizarea bicicletelor este și ea interzisă pe străzile orașului din nordul Italiei.

15. Cuvântul „Ciao” are origini venețiene. În vremuri demult apuse, locuitorii Veneției se salutau „Vostro s-ciavo”, ceea ce înseamnă „Sclavul tău, la ordinele tale”. Ulterior, salutul s-a transformat în „s-ciao” și apoi „ciao”.

16. Venețiana Elena Lucrezia Cornaro Piscopia a fost prima femeie din lume care a absolvit o școală, pe data de 25 iunie 1678.

17. Printre venețienii faimoși se numără Marco Polo, Antonio Vivaldi sau Giacomo Casanova.

18. Prima ediție a Carnavalului Venețian a avut loc în anul 1162. Măștile și costumele au fost purtate mult mai târziu și le permiteau oamenilor să interacționeze, indiferent de statutul social.

19. Republica Veneția a fost cea mai mare putere navală a Europei timp de mai bine de 800 de ani.

20. Un pahar de vin în Veneția costă cam 5 euro, o porție de paste 20, iar un bilet cu vaporetto 7,5 euro.

8 lucruri pe care le-ar putea cumpăra românii cu banii de pe „Cumințenia Pământului”

11 milioane de euro costă „Cumințenia Pământului”, sculptura lui Constantin Brâncuși. Bani grei. Mulți bani. Iată 8 lucruri pe care ar putea cheltui statul român banii destinați operei de artă:

1. O dobândă de 1.000 de euro pe zi

Dacă banii ăștia ar fi puși la bancă, ar fi o dobândă de 378.000 de euro pe an, ceea ce înseamnă 1.000 de euro în fiecare zi. Ar putea fi ajutate 378 de familii pe an, fiecare cu câte 1.000 de euro.

2. 300 de locuințe

Aproximativ 3 milioane de euro costă un bloc cu 90 de apartamente în apropiere de Parcul Tineretului. Astfel, la un calcul simplu, în jur de 300 de locuințe luxoase ar putea fi construite cu 10 milioane de euro.

3. 440 de sticle de șampanie

Nu, nu este vorba despre orice fel de șampanie, ci despre Heidsieck Monopole, o șampanie veche de 100 de ani, în valoare de 25.000 de dolari sticla. Aceasta a fost găsită intactă pe fundul unui vas, scufundat în 1907.

4. 44 de români ar putea zbura în spațiu

Prețul unui zbor în spațiu este de aproximativ 250.000 de dolari. Astfel, de ce să nu organizăm o tombolă și să facem câțiva zeci de români fericiți?

5. 11.000 de kilograme de cafea

La prețul de 1.000 de dolari kilogramul, românii ar putea achiziționa 11.000 de kilograme din cafeaua Kopi Luwak. Apropo, e cea mai scumpă cafea din lume.

6. Pe Nicușor Stanciu

Cu acești bani, în loc să cumpere „Pământenia Cumintelui”, cetățenii din spațiul carpato-danubiano-pontic ar putea să-l cumpere pe Nicușor Stanciu și să joace doar la „națională”. Bine, nu le-ar mai rămâne bani și de salariu.

7. Ro-Vignete la toată lumea

392.857 rovignete valabile timp de un an ar putea fi plătite cu banii ce vor fi dați de către statul român pe opera de artă.

8. Shaorma de la Dristor

2.477.477 de shaorma de la Dristor ar putea fi achiziționate. Ar veni cam câte una pe cap de bucureștean. Cu mic cu mare, ne-am strânge nu să vede „Cumințenia”, ci să savurăm una cu „de toate”. Ar fi cea mai mare „Shaormiadă”, mai ceva ca „Untold”-ul de la Cluj.

scump

Emoție în imagini. Se poate!

Reuters este una dintre cele mai cunoscute agenții din întreaga lume, iar fotoreporterii acesteia au un portofoliu memorabil de poze. Site-ul Business Insider a realizat un top al celor mai bune 62 de instantanee.

Câteva dintre dintre ele sunt și din țara noastră. Una de la Revoluție, iar alta aduce în prim plan povestea a doi părinți ce și-au pierdut copilul bolnav de SIDA. (Romanian parents carry a small casket and cross as they arrive at a Bucharest hospital to collect the body of their dead baby who died of AIDS on February 6, 1990)

Aici vedeți imaginile!

fotografie